PRIETENII ANIMALELOR FOCSANI
SCOPUL ASOCIATIEI PRIETENII ANIMALELOR DIN FOCSANI ESTE DE A PROTEJA ANIMALELE, SA REACTIONEZE PROMPT LA EVENTUALELE ATENTATE ASUPRA VIETII,SANATATII SI SIGURANTEI DREPTULUI LA VIATA A ANIMALELOR DOMESTICE SI SALBATICE SI SA IA TOATE MASURILE LEGALE.NUMAI IMPREUNA PUTEM REUSI!
Lista Forumurilor Pe Tematici
PRIETENII ANIMALELOR FOCSANI | Inregistrare | Login

POZE PRIETENII ANIMALELOR FOCSANI

Nu sunteti logat.
Nou pe simpatie:
Naturesk pe Simpatie.ro
Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
25 - 47 ani
PRIETENII ANIMALELOR FOCSANI / diverse / LEGE pentru prevenirea cruzimii faţă de animale Moderat de o_tigancusa_sukara
Autor
Mesaj Pagini: 1
carmenmol
Administrator

Din: focsani
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 83
CAPITOLUL I
Principii şi norme de bază

Art.1 – (1) ÃŽn spiritul respectului faţă de viaţă şi fiinţe, Statul promovează protecţia animalelor, condamnând orice acte de cruzime faţă de acestea.
(2) Statul va pune în practică normele, metodele şi acţiunile formativ-educative care pot să contribuie la atingerea acestui scop, paralel cu preocupările vizând protecţia mediului înconjurător.
Art.2 – (1) ÃŽn cuprinsul dispoziţiilor prezentei legi, sub denumirea de animal se înţelege, dacă nu se face o altă specificare, orice vieţuitoare neumană, apaţinând grupului vertebratelor.
(2) Acţiunile educative privind prevenirea cruzimii şi protecţia animalelor vor avea în vedere şi unele grupuri de animale nevertebrate, în special insecte, crustacee şi moluşte.
Art.3 – Dispoziţiile prezentei legi, privind prevenirea cruzimii faţă de animale şi protecţia acestora, sunt întemeiate pe următoarele principii şi norme de bază.
a) animalele sunt fiinţe sensibile, capabile de suferinţă fizică şi psihică, având şi o valoare intrinsecă, în afara celei utilitare;
b) omul are obligaţia morală de a nu abuza de viaţa şi serviciile animalelor, eliminând moartea lor ne-necesară şi evitând sau reducând în cea mai mare măsură posibilă suferinţa pe care folosirea lor le-ar putea-o produce;
c) în situaţiile, legal reglementate, în care suprimarea vieţii unui animal poate fi admisă, aceasta trebuie să se producă numai prin procedee sau metode stiinţific fundamentate, adecvate speciei şi împrejurărilor, care pot să înlăture sau să reducă până la un nivel minim suferinţa fizică şi psihică a animalului.
Art.4 – ÃŽn spiritul prezentei legi, structurile legal constituite ale societăţii civile, au dreptul şi acestora li se va acorda posibilitatea reală de a se implica în eleborarea Strategiei, Metodologiilor şi Normelor de aplicare a acestei legi, precum şi în aplicarea şi supravegherea respectării ei după intrarea în vigoare.


CAPITOLUL II
Prevenirea cruzimii faţă de orice animale şi protecţia lor

SECŢIUNEA 1
Definiţii şi Dispoziţii generale

Art.5 – Constituie cruzime faţă de animale, în sensul prezentei legi, orice acţiune efectuată în mod direct sau printr-o însărcinare dată altcuiva, orice omisiune cu bună ştiinţă a unor îndatoriri legal reglementate, care pot să aibă drept urmare o suferinţă fizică şi/sau psihică a unui animal, ce putea fi evitată, vătămarea gravă a organismului sau moartea sa nejustificată în raport cu normele legale, sau punerea în pericol neîndreptăţită a vieţii animalului, - indiferent dacă animalul aparţine sau nu făptaşului, nu are un proprietar ori custode, trăieşte liber în natură sau este captiv.
Art.6 – Sub incidenţa noţiunii de cruzime faţă de animale, definită la art. 5,  intră şi se sancţionează conform legii:
a) omorârea nejustificată a unui animal, inclusiv tentativa;
b) sacrificarea considerată admisibilă în raport cu normele legale, dar efectuată sau provocată în condiţii de suferinţă ce putea fi înlăturată sau redusă până la cel mai scăzut nivel posibil, ţinând seama de reglementările legale şi de procedeele sau tehnicile recomandate de forurile naţionale şi internaţionale competente, indiferent dacă suprimarea vieţii animalului se face pentru consum alimentar, pentru obţinerea de blănuri, în laboratoare sau în orice alte unităţi, locuri ori împrejurări, inclizând şi animalele care trăiesc libere în natură sau se află în captivitate;
c) chinuirea oricăror animale, prin manipulări ori fapte ca cele specificate la art. 7, săvârşite sau favorizate cu bună ştiinţă, care pot să determine o suferinţă intensă sau prelungită ori repetată, indiferent dacă fapta a condus sau nu la moartea animalului;
d) răul tratament al animalelor proprii, aflate în custodie sau cu care omul vine în contact în orice fel în cadrul ocupaţiilor sale, prin comportamentul brutal sau neglijent, abuzul în utilizare, neacordarea condiţiilor elementare necesare vieţii şi bunăstării acestor animale, precum şi prin izgonirea sau părăsirea animalelor de muncă, utilitare de alt fel, sau de companie.


SECŢIUNEA 2
Chinuirea animalelor

Art.7 – Constituie infracţiunea de chinuire a animalelor, de orice provenienţă, următoarele fapte:
a) torturarea, mutilarea, sufocarea, otrăvirea în afara limitelor şi metodelor legal reglementate în cazul unor rozătoare sau insecte dăunătoare, aplicate cu grija de a nu pune în pericol oamenii sau animalele domestice, deasemenea incinerarea, îngroparea, jupuirea sau începere oricărei prelucrări a corpului animalului după deces nesigur;
b) organizarea, finanţarea sau încurajarea, inclusiv prin pariuri, a luptelor de animale de orice fel, sau a oricăror spectacole sângeroase implicând animale;
c) uciderea în condiţii provocatoare de suferinţe intense sau prelungite a animalelor destinate consumului alimentar, în abatoare, ferme, unităţi de alimentaţie sau gospodării, fără respectarea prevederilor tehnice şi de comportament uman prevăzute în Normele de aplicare conform art.37, necesare reducerii până la nivelul minim posibil a suferinţei animalelor, deasemenea sacrificarea animalelor în locuri neautorizate, exceptând gospodăriile familiale pentru uzul propriu în cazul speciilor prevăzute în Normele Tehnice de aplicare;
d) sacrificarea în condiţii provocatoare de suferinţe intense a animalelor din ferme, crescătorii sau gospodării individuale, pentru obţinerea de blănuri, piei ori alte produse, precum şi a animalelor sălbatice capturate în acelaşi scop, fără punerea în practică a normelor de euthanasie, pentru diversele specii în cauză, recomandate de experţi pe plan internaţional şi acceptate pe plan naţional;
e) uciderea ne-necesară sau provocarea unor suferinţe intense, ce puteau fi evitate, animalelor folosite în scopuri ştiinţifice, fără respectarea legislaţiei existente în acest domeniu;
f) comerţul ilegal cu animale şi produse animaliere;
g)orice alte fapte care se încadrează în prevederile art.6 lit a, b şi c din prezenta lege.


SECŢIUNEA 3
Răul tratament aplicat animalelor

Art.8 – Constituie contravenţie de rău tratament aplicat animalelor, definit la art.6 lit d, următoarele fapte:
a) creşterea animalelor din ferme în condiţii de aglomerare excesivă, prilejuind suferinţe greu de suportat;
b) transportul sau expunerea animalelor în condiţii de înghesuire şi durată excesivă, în poziţii care le prilejuiesc suferinţe sau neavând îndeajuns aer şi apă;
c) lipsirea unui animal propriu sau aflat în îngrijire, de hrană adecvată şi apă în cantităţi suficiente, de un adăpost curat şi aerisit, sau neacordarea unor posibilităţi minimale de mişcare;
d) supunerea animalelor la munci mai presus de puterile lor, pentru care nu sunt apte în raport cu specia, vârsta, starea fizică, inclusiv o gestaţie înaintată, sau folosirea de juguri, hamuri nepotrivite, ce pot provoca suferinţe;
e) lovirea brutală sau înţeparea animalelor pentru a le forţa să depună eforturi peste puterile lor sau pentru a sili să se ridice un animal căzut, suprasolicitat în muncă, rănit sau bolnav;
f) nerespectarea odihnei necesare pentru animalele de muncă, sau ţinerea lor excesivă sub intemperii;
g) izgonirea sau lăsarea în părăsire a animalelor domestice de muncă, utilitare de alt fel sau de companie, care nu mai pot fi folosite fiind bătrâne, bolnave sau infirme;
h) folosirea animalelor pentru concursuri, competiţii de alergare, spectacole inclusiv cele de circ, filmări, reclame, publicitate, exhibiţii, distracţii, sporturi, sau ţinerea lor în grădini zoologice fără grija necesară pentru siguranţa şi bunăstarea animalelor în cauză, ca şi pentru soarta lor ulterioară;
i) dresajul brutal al animalelor;
j) iritarea, sperierea animalelor sau aţâţarea lor unele împotriva altora, ori împotriva oamenilor;
k) lăsarea fără control strict a oricărui animal propriu sau aflat în custodie care ar putea fi agresiv faţă de oameni sau animale;
l) condiţiile de deţinere a animalelor supuse comerţului ilegal.



SECŢIUNEA 4
Acţiuni formativ-educative

Art.9 – (1) Se va avea în vedere includerea, în programele destinate formării şi perfecţionării cadrelor se specialitate, tehnicienilor sau lucrătorilor din domeniile medical-veterinare, biologice şi zootehnice, a noţiunilor cu caracter ştiinţific, tehnic şi etic menite să asigure respectul faţă de viaţă şi înlăturarea sau reducerea în cea mai largă măsură posibilă a suferinţei animalelor asupra cărora se exercită activităţi umane.
(2) Vor fi desfăşurate, cu sprijinul organizaţiilor neguvernamentale de protecţie a animalelor şi al altor foruri, programe educative urmărind prevenirea cruzimii faţă de animale şi protecţia acestora;
(3) ÃŽn toate situaţiile în care s-au comis acte de cruzime faţă de animale şi în primul rând în cazul minorilor, instanţa de judecată poate să decidă şi obligaţia pentru făptaşi de a participa la programe educative ale unor organizaţii de protecţie a animalelor.



CAPITOLUL III
Dispoziţiuni suplimentare privind protecţia animalelor de companie

SECŢIUNEA 1
Norme generale şi definiţii

Art.10 – Prin animale de companie, în cuprinsul prezentei legi, se înţeleg: animalele pe care omul le ţine în prejma sa ca animale de afecţiune şi/sau utilitare, în cuprinsul noţiunii de animale de companie, protejate prin lege, intrând şi animalele care din diverse motive se găsesc în situaţia de a fi animale fără stăpân.
Art.11 – Sunt oprite şi sancţionate orice acte de cruzime, definite în articolele 5 şi 6, faţă de animalele de companie, prin:
a) omorârea;
b) chinuirea;
c) furtul;
d) răul tratament;
e) abandonarea lor.


SECŢIUNEA 2
Protecţia animalelor de companie care au deţinător

Art.12 – Prin deţinător al unui animal de companie se înţelege proprietarul sau posesorul de fapt al acestuia, sau un custode, adică o persoană fizică, ONG, instituţie sau agent economic ce are în îngrijirea sa, asumată benevol ori printr-o obligaţie, animalul respectiv.
Art.13 – (1) Deţinătorii animalelor de companie au îndatorirea de a le crea condiţiile elementare pentru siguranţa şi bunăstarea lor, spre a preveni pierderea sau accidentarea, deasemenea de a avea faţă de ele un comportament omenos şi de a nu le lăsa în părăsire (abandona).
(2) Părăsirea animalelor în păduri sau locuri apropiate de acestea constituie o circumstanţă agravantă.
Art.14 – Câinii nu vor fi legaţi la punct fix cu lanţuri mai scurte de 1,5 m, sau vor fi legaţi cu posibilitatea culisării pe sârmă; se va folosi un dispozitiv de împiedicare a strangulării denumit vârtej şi se va de câinilor posibilitatea mişcării libere la anumite intervale, în condiţii de siguranţă.
Art.15 – (1) ÃŽn situaţiile de chinuire, rău tratament sau părăsire (abandonare) a animalelor de companie, pe lângă sancţiunea aplicată, instanţa judecătorească sesizată poate să dispună fie rămânerea animalului la deţinătorul său pe baza unui angajament de tratament corespunzător luat de acesta, sub supravegherea unei persoane fizice sau juridice autorizate, fie încredinţarea animalului unei Organizaţii Neguvernamentale sau unei persoane fizice care prezintă garanţii de moralitate, cu participarea făptaşului la costul întreţinerii.
(2) ÃŽn situaţiile de urgenţă în care rămânerea la deţinătorul său reprezintă un pericol imediat pentru animal, o persoană autorizată sau o Organizaţie Neguvernamentală, al cărei activitate vizează protecţia animalelor sau protecţia mediului, poate ridica şi prelua provizoriu animalul, înştiinţând în scris deţinătorul şi instanţa judecătorească, după caz.
Art.16 – Animalele de companie din specii sau rase care pot, în unele situaţii, să prezinte periculozitate, sau cele având un temperament înclinat spre agresivitate, vor fi ţinute şi supravegheate în condiţii care pot să prevină orice accident pentru oameni sau animale, deţinătorii vor aplica deasemenea măsurile educative potrivite, conform recomandărilor etologice şi chinologice.
Art.17 – Deţinătorii animalelor de companie vor respecta normele de vaccinare antirabică, precum şi normele de înscriere şi identificare a câinilor.
Art.18 – (1) Deţinătorilor li se va recomanda, prin acţiuni de lămurire, sterilizarea medicală a animalelor de companie proprii, câini sau pisici, în măsura necesară pentru a preveni apariţia puilor nedoriţi, ce ar putea conduce la abandonarea acestora şi creşterea numărului animalelor fără stăpân.
(2) ÃŽn acelaşi scop, se va avea în vedere limitarea frecvenţei montelor.
(3) Proprietarul îşi va asuma responsabilitatea puilor rezultaţi fiind obligat a le acorda toată atenţia, în caz contrar fiind sancţionat, conform legii.
(4) Prin Programele prevăzute în art.23, vor fi create facilităţi pentru sterilizarea animalelor de companie.
Art.19 – (1) Organizaţii Neguvernamentale interesate, al căror domeniu de activitate vizează protecţia animalelor, protecţia mediului, persoane fizice sau agenţi economici pot înfiinţa, curespectarea normelor sanitare, Refugii, Adăposturi sau Pensiuni de preluare în custodie, a animalelor de companie, pentru o perioadă în care deţinătorii nu pot îngriji animalele, pe bază de angajament prevăzând obligaţiile asumate reciproc, cu menţionarea datelor de identificare ale animalului.
(2) Pot fi înfiinţate deasemenea secţii de preluare în custodie, de la deţinătorii animalelor de companie, în Refugiile sau Adăposturile de protecţie prevăzute conform art.29, în situaţiile specificate prin alin (1) al prezentului articol.



SECŢIUNEA 3
Protecţia animalelor de companie care nu au un deţinător (fără stăpân) şi prevenirea apariţiei, sau creşterii numărului acestor animale.

Art.20 – (1) Animalele de companie denumite fără stăpân sunt cele care nu au un deţinător, proprietar sau custode, ori se găsesc în afara locuinţei sau gospodăriei deţinătorului şi supravegherii acestuia, prin pierdere, abandonare, rătăcire ori alte motive.
(2) Animalele la cre se referă alineatul precedent sunt deasemenea ocrotite prin lege, paralel cu măsurile care privesc prevenirea apariţiei sau creşterii numărului lor şi protecţia sănătăţii publice.
Art.21 – Prevenirea apariţiei şi creşterii numărului animalelor de companie fără stăpân se efectuează în principal prin:
a) aplicarea dispoziţiilor prezentei legi referitoare la îndatoririle deţinătorilor animalelor de companie în ceea ce priveşte evitarea pierderii şi neabandonarea acestora;
b) limitarea reproducerii animalelor de companie care au un deţinător, precum şi sterilizarea în proporţie cât mai ridicată a celor fără stăpân;
c) acţiunile de protecţie a animalelor în cazul demolărilor sau unor calamităţi.
Art.22 – (1) Limitarea reproducţiei animalelor de companie se va obţine prin metode recomandate în medicina veterinară;
(2) Intervenţiile se vor efectua numai de către medici veterinari specializaţi;
(3) Intervenţiile, asupra femelelor sau masculilor, în vederea suprimării capacităţii de procreare a animalului prin metode chirurgicale sau produse medicamentoase validate, sunt denumite în prezenta lege sterilizare (castrare).
Art.23 – (1) Cadrul organizatoric şi meodologic al sterilizării animalelor de companie, cu sau fără deţinător, în clinicile, dispensarele, cabinetele sau eventual ambulatoriile medicale veterinare, va fi stabilit printr-un Program elaborat de către organele sanitare veterinare, în colaborare cu reprezentanţii Organizaţiilor Neguvernamentale şi ai administraţiilor publice locale sau centrale, solicitându-se şi sprijinul clinicilor universitare veterinare.
(2) Deţinătorii cu posibilităţi materiale reduse, persoanele handicapate, precum şi Organizaţiile Neguvernamentale, instituţiile, agenţii economici, asociaţiile de proprietari sau persoanele fizice care ocrotesc animalele fără stăpân ori le-au preluat dintr-un adăpost de protecţie vor putea beneficia de reduceri sau scutiri de plată, după caz, pentru sterilizarea acestor animale, în condiţiile ce vor fi specificate în programele privind sterilizarea.
Art.24 – Ansamblul măsurilor de protecţie a animalelor de companie care nu au un deţinător, precum şi de prevenire a apariţiei sau creşterii numărului animalelor din această categorie, va fi iniţiat, coordonat şi controlat printr-o colaborare cu caracter permanent, între reprezentanţi autorizaţi ai Administraţiei publice locale, ai forurilor sanitare veterinare precum şi ai Organizaţiilor Neguvernamentale interesate, al căror domeniu de activitate vizează protecţia animalelor, protecţia mediului, pe baza unui Program comun ce va fi întocmit în raport cu condiţiile concrete existente, în deplină concordanţă cu spiritul şi dispoziţiile prezentei legi.
Art.25 – (1) Un reprezentant al Primăriei va primi sarcina de a sprijini, sub directivele conducerii Primăriei, supravegherea şi protecţia animalelor din teritoriu, în permanentă colaborare cu Organizaţiile Neguvernamentale şi cu organele sanitare veterinare, cu stricta respectare a Programului comun întocmit conform art.24.
(2) ÃŽn localităţile în care există Organizaţii Neguvernamentale interesate, al căror domeniu de activitate vizează protecţia animalelor  şi/sau protecţia mediului, sarcina de a coordona, supraveghea şi controla protecţia animalelor din teritoriu va fi atribuită, dacă solicită, reprezentanţilor acestora cu sprijinul inclusiv logistic al Administraţiei publice locale şi al organelor sanitare veterinare, cu condiţia ca  în organizaţiile respective să existe cel puţin un inginer zootehnist, medic veterinar sau uman.
Art.26 – (1) ÃŽn cadrul Programului comun întocmit conform art.24, se va prevedea organizarea, în localităţi sau grupuri de localităţi apropiate, a unor Refugii pentru cazarea provizorie şi sterilizarea câinilor fără stăpân, care vor funcţiona printr-o colaborare a organelor sanitare veterinare, Organizaţiilor Neguvernamentale interesate ce vizează protecţia animalelor şi/sau mediului şi administraţiilor publice locale, cu mijloace puse la dispoziţie de către Primării, suplimentate prin sponsorizări şi/sau alte modalităţi de sprijin.
(2) Conducerea fiecărui Refugiu va fi stabilită cu acordul participanţilor la Programul comun, în care se va preciza şi eventuala titulatură aleasă pentru Refugiul respectiv.
(3) ÃŽn aceste Refugii vor putea fi aduşi câini consideraţi fără stăpân, capturaţi în condiţii netraumatizante, cu indicarea exactă a locului de unde provin. Vor fi asigurate condiţii pentru cazarea provizorie, igienă şi tratament omenos al animalelor, control medical şi unele tratamente medicale de urgenţă, deparazitare, vaccinare şi sterilizare. Vor fi asigurate şi produsele medicamentoase necesare pentru eventuala euthanasie, în condiţii strict umane, a câinilor aflaţi în situaţii extreme, cu respectarea deplină a criteriilor şi normelor prevăzute pentru aceasta în art.27 alin 9 şi art.28.
Art.27 – (1) Căinii de pripas pot fi ridicaţi de Organizaţiile Neguvernamentale interesate, sau de către serviciile locale pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor şi transportaţi în Refugiul de cazare provizorie sau într-un Adăpost de protecţie;
(2) Fiecărui câine i se va atribui un indicativ numeric ataşat prin unul din mijloacele de identificare, i se va întocmi o fişă ce se va  înregistra într-un registru special, cuprinzănd: indicativul numeric, semnalmente, data şi locul de unde a fost ridicat, date medicale, eventuale observaţii, măsurile ulterioare luate pentru animal, numărul de tatuaj definitiv;
(3) Câinii revendicaţi de către deţinătorii lor vor fi predaţi acestora, iar cei nerevendicaţi vor putea fi cedaţi unui Adăpost de protecţie, unei Organizaţii Neguvernamentale interesate precum şi unor persoane doritoare, cu înscrierea datelor de identitate şi a adresei acestora în fişa animalului, pe baza unui angajament de tratament umanitar. Cedarea se va face cu avizul conducerii Refugiului şi al delegatului Organizaţiei Neguvernamentale care sprijină unitatea, după sterilizare, deparazitare şi vaccinare antirabică;
(4) Câinii sănătoşi şi blânzi, care nu au intrat într-una din categoriile prevăzute la alin 3, vor  fi readuşi, după sterilizare, vaccinare, deparazitare şi marcare, în teritoriul de unde au fost ridicaţi şi unde sunt adaptaţi, fiind acceptaţi de comunitatea respectivă. Aceste animale au statut de câini comunitari;
(5) Comunităţii umane în care câinii comunitari sunt reintegraţi, i se va aduce la cunoştinţă situaţia de câini comunitari a acestor animale, sterilizate, deparazitate vaccinate şi marcate. Persoanele sau grupurile de persoane în cauză vor ţine legătura cu organizaţiile de protecţie sau cu un dispensar/cabinet medical veterinar, pentru revaccinări obligatorii sau eventuale probleme ulterioare; 
(6) Marcarea standardizată a acestor câini, atestând sterilizarea şi vaccinarea, se va face prin procedee adecvate;
(7) Echipajele de prindere/returnare precum şi mijloacele de transport a animalelor vor fi identificate prin : numele societăţii, adresă, număr de telefon;
(8) Câinii cu afecţiuni vindecabile vor fi îngrijiţi în Refugiu, Adăpost sau Clinică veterinară, iar cei cu un comportament aparent agresiv vor putea fi trecuţi, după sterilizare, într-un adăpost de protecţie, în vederea eliminării stresului, asigurării unei relaţii corecte animal – om şi unei modalităţi ulterioare de protecţie, cu supravegherea necesară;
(9) Vor putea fi indicaţi pentru euthanasie, în condiţii medicale şi de comportament stricte, specificate în art.28, numai câinii care prezintă boli grave incurabile, infirmităţi nerecuperabile grave care le îngreunează supravieţuirea, după o judicioasă evaluare efectuată în conformitate cu dispoziţiile alin. 1 şi 2 din articolul menţionat;
(10) Sunt consideraţi cîini comunitari nu numai cei care au trecut printr-un refugiu şi au fost readuşi în teritoriu în condiţiile prevăzute în prezentul articol, ci şi câinii de pripas care, fără să fi trecut printr-un Refugiu, au fost controlaţi medical, sterilizaţi, deparazitaţi şi vaccinaţi antirabic, fiind readuşi în ambient în condiţii similare.
Art.28 – (1) Situaţiile specificate în alin 9 al art.27, în limitele cărora poate fi admisă euthanasia câinilor fără deţinător, vor face, pentru fiecare caz în parte, obiectul unei evaluări atente de către o comisie din care vor face parte medicul veterinar şi reprezentanţii organizaţiei sau grupului de protecţie de pe lângă Refugiu;
(2) Pentru situaţiile considerate de periculozitate sub aspect comportamental, se va face distincţia faţă de aparenta agresivitate datorată stresului capturării şi fricii, ce poate fi înlăturată printr-un comportament omenos, sau faţă de cea datorată unor situaţii pe care le poate elimina sterilizarea;
(3) Sunt exceptate de la suprimarea vieţii, animale făcând parte din categoriile admisibile pentru euthanasie, pe care o organizaţie sau persoană doreşte şi se angajează să le preiasub îngrijire şi supraveghere, în condiţii corespunzătoare legii;
(4) Euthanasia câinilor, respectiv suprimarea vieţii lor în condiţii umanitare, cu evitarea totală sau în cea mai largă măsură posibilă a suferinţei fizice şi/sau psihice, în situaţiile delimitate prin art.27 alin 9 şi art.28 alin 1 şi 3, va fi practicată numai de către medicul veterinar, prin folosirea unor substanţe medicamentoase şi modalităţi de administrare cu acţiune letală certă numai după instalarea stării de inconştienţă. Substanţele şi modalităţile de administrare folosite vor fi acelea selectate pe baze ştiinţifice, recomandate pe plan internaţional şi acceptate pe plan naţional, pentru această specie, stabilite prin Programul comun prevăzut în art.24;
(5) Pe lângă respectarea condiţiilor ştiinţifice şi tehnice, se va asigura un comportament omenos faţă de animal de către întregul personal implicat în efectuarea euthanasiei;
(6) Animalele euthanasiate vor fi observate în continuare de către personalul competent până la certitudinea decesului şi nu se va permite ridicarea cadavrelor înainte ca decesul să fie sigur;
(7) Pentru fiecare euthanasie se va întocmi un protocol;
(8) Nici un animal, indiferent de provenienţa sa: Refugiu, Adăpost sau teritoriu, nu va fi euthanasiat decât în situaţiile şi prin metodele delimitate în art.27 alin 9 şi art.28 ale prezentei legi.
Art.29 – (1) Administraţiile publice locale, sigure sau asociate, vor putea înfiinţa Adăposturi de protecţie a animalelor de companie fără stăpân. Asemenea Adăposturi pot fi înfiinţate şi de Organizaţiile Neguvernamentale interesate, al căror domeniu de activitate vizează protecţia animalelor şi/sau protecţia mediului şi care vor fi recunoscute ca societăţi de utilitate publică;
(2) Adăposturile de protecţie vor putea primi, în funcţie de capacitatea disponibilă, animale de companie găsite în teritoriu, abandonate sau aflate în pericol precum şi câini preluaţi dintr-un Refugiu pentru cazarea provizorie şi sterilizare;
(3) Adăposturile de protecţie vor putea avea şi secţii de primire în custodie cu plată, pentru situaţii şi perioade în care deţinătorul nu poate îngriji animalul, conform art.19
(4) Preluarea definitivă a unui animal dintr-un Adăpost, sub formă de adoptare, sau preluare temporară în custodie a unui animal, se va putea face (după examinarea condiţiilor privind sigiranţa şi bunăstarea animalului) pe baza unui angajament scris, cu menţionarea exactă a semnalmentelor animalului, numărului de identificare precum şi a datelor de identitate şi adresei persoanelor;
(5) Persoane sau organizaţii, care nu dispun de condiţii minime necesare pentru a prelua un animal dintr-un Adăpost, se pot considera ocrotitori ai unui animal care rămâne pe loc în Adăpost, participând total sau parţial la întreţinerea acestuia, pe baza unui angajament, animalul respectiv nu va fi cedat altcuiva fără consimţământul persoanei sau organizaţiei care îl ocroteşte;
(6) Adăposturile se vor afla sub supravegherea sanitară a unui medic veterinar desemnat, care va efectua şi vaccinările cerute de normele sanitare veterinare, precum şi unele tratamente;
(7) ÃŽn Adăposturi, sau servicii ori cabinete veterinare cu care acestea sunt în legătură, se poate efectua şi sterilizarea animalelor, precum şi eventuala euthanasie a unor animale doar în situaţiile, condiţiile şi modalităţile prevăzute de prezenta lege.
Art.30 – Având în vedere rolul lor ecologic, pisicile considerate fără un deţinător sau cele aflate prin pierdere, rătăcire ori alte împrejurări în afara gospodăriei şi supravegherii acestuia, nu fac în general obiectul unor acţiuni de ridicare prin organe depinzând de administraţiile publice locale. Protecţia acestora se efectuează conform normelor privitoare la animalele de companie, iar controlul populaţiei feline se realizează prin sterilizări în raport cu necesităţile.
Art.31 – Animalele de companie nu pot fi capturate, comercializate şi ucise în scopul obţinerii de produse alimentare, obţinerii de piei sau blănuri, făinuri proteice, alte produse animaliere.

SECŢIUNEA 4
Prevederi diverse

Art.32 - ÃŽn cazul demolărilor, sau unor acţiuni de amenajare a teritoriului, serviciile locale de supraveghere şi protecţie a animalelor, administraţiile publice locale, organizaţiile neguvernamentale şi forurile sanitare veterinare vor întocmi un program de protecţie a animalelor de companie care se găsesc în risc de abandonare sau au rămas de pripas, prin acţiuni de lămurire a publicului, plasamente în familii sau Adăposturi, preluări în custodie şi sterilizări, în vederea controlului populaţiei canine sau feline şi evitării creşterii numărului animalelor fără stăpân.
Art.33 – Nici un animal de companie nu va putea fi vândut sau cedat dintr-un Refugiu ori Adăpost, unei persoane sub vârsta de 16 ani, fără consimţământul expres al părinţilor sau ai altei persoane care exercită responsabilităţi parentale.
Art.34 – Animalele din următoarele grupe, dintre cele considerate a avea o dezvoltare neuro-psihică superioară şi anume: primate, câini, pisici, cai, şi delfini, nu pot fi ucise pentru consumul alimentar.
Art.35 – Nu se încurajează ţinerea unor specimene din fauna sălbatică drept animale de companie, iar scoaterea din mediul natural a unor exemplare din specii sălbatice este interzisă dacă aceasta pune în pericol soarta animalului sau speciei respective.
Art.36 – ÃŽn caz excepţional, animalele sălbatice pot fi ţinute, cu acordul DSV, pe perioada tratamentelor sau intervenţiilor chirurgicale cu eliberarea în mediul natural imediat după însănătoşire.


CAPITOLUL IV
Dispoziţii suplimentare privind protecţia unor animale din categorii specifice

Art.37 – Potrivit prezentei legi sunt considerate animale din categorii specifice următoarele: cele folosite pentru experimente şi alte proceduri în scopuri ştiinţifice, animalele destinate consumului alimentar, cele destinate obţinerii de blănuri, animalele din grădinile zoologice sau parcuri, menajerii, precum şi animalele sălbatice trăind libere în natură.
Art.38 – Protecţia animalelor în domeniul experimentării şi al altor proceduri în scopuri ştiinţifice se reglementează prin prevederi dezvoltate într-o normă juridică separată, pe baza următoarelor principii care urmează să constituie o interfaţă ştiinţă – etică.
a) reducerea experimentelor şi altor proceduri în scopuri ştiinţifice pe animale, prin eliminarea acelora care nu au o utilitate reală pentru sănătatea, siguranţa şi bunăstarea oamenilor şi animalelor, pentru protecţia mediului ori pentru un progres de valoare al cunoştinţelor ştiinţifice, precum şi prin limitarea numărului animalelor folosite într-un experiment la cel necesar pentru valabilitatea ştiinţifică a rezultatelor;
b) înlocuirea experimentelor sau altor proceduri pe animale care pot genera suferinţă şi/sau moarte, prin metode alternative ştiinţific acceptabile, validate, ce nu folosesc modelul animal viu, în toate situaţiile în care această înlocuire este posibilă fără efecte asupra scopului urmărit; totodată, încurajearea elaborării, validării şi implementării metodelor alternative validate, inclusiv a celor destinate învăţământului;
c) umanizarea respectiv perfecţionarea metodelor şi tehnicilor folosite pe animale, în experimente sau alte proceduri, în vederea evitării sau minimizării suferinţei fizice şi psihice; totodată, alegerea metodelor experimentale mai puţin traumatizante, în toate situaţiile în care această opţiune este posibilă;
d) efectuarea experimentelor şi altor proceduri pe animale, în scopuri ştiinţifice, numai pe baza autorizaţiilor acordate, pentru instituţiile, persoanele responsabile şi experimentele sau procedurile în cauză, conform normelor stabilite; păstrarea unei evidenţe a autorizaţiilor acordate;
e) reglementarea procurării animalelor utilizate în acord cu normele europene existente în acest sens; reglementarea şi controlul întreţinerii animalelor în instituţiile utilizatoare;
f) evaluarea judicioasă, sub aspect ştiinţific şi etic, a fiecărui proiect de experiment, conform regulilor precizate în norma juridică separată, şi asigurarea respectării prevederilor care urmăresc evitarea sau minimizarea suferinţei animalului în cursul experimentului;
g) reglementarea conduitei, în spirit de protecţie, privind soarta animalului rămas în viaţă după experiment;
h) pregătirea adecvată, sub aspect ştiinţific, tehnic şi etic, a personalului implicat în efectuarea de experimente sau proceduri în scopuri ştiinţifice;
i) difuzarea, inclusiv la nivelul învăţământului de profil, a normelor care pot să contribuie la realizarea unei interfeţe ştiinţă – etică în domeniul considerat;
j) promovarea unei atitudini de respect şi bunăvoinţă faţă de animalele de laborator, considerate ca fiinţe sensibile, capabile de a suferi şi de a memora suferinţa;
k) crearea cadrului organizatoric necesar protecţiei animalelor în domeniul experimentării ştiinţifice, în spiritul interfeţei ştiinţă – etică, prin înfiinţarea comitetelor instituţionale pentru etică şi protecţia animalelor în cadrul instituţiilor implicate, cu atribuţii reglementate, precum şi a unei comisii centrale pentru etică şi coordonare în problemele experimentării animale, cu atribuţii de avizare, la nivel naţional, în acest domeniu;
l) ansamblul prevederilor de protecţie la care se referă principiile enunţate mai sus pentru animalele vertebrate, inclusiv forme larvare autonome şi/sau capabile de reproducere, dar măsuri elementare de evitare a suferinţei se extind şi asupra unora dintre nevertebrate.
Art.39 – (1) ÃŽn vederea elaborării Normelor Tehnice de Aplicare a dispoziţiilor cuprinse în articolele 1 – 8 cu privire la prevenirea cruzimii faţă de următoarele două categorii de animale cu caracter specific:
a) - animale domestice destinate consumului alimentar, din ferme, gospodării sau crescătorii cu acest profil de toate categoriile, abatoare de orice fel, animale în curs de transport, precum şi
b) - animale crescute sau capturate pentru obţinerea de blănuri, etc
se va constitui, în termen de 45 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, o comisie de lucru formată din reprezentanţi ai: Ministerului Agriculturii, Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare, ÃŽnvătământului Superior zootehnic şi medical veterinar, precum şi reprezentanţi ai Organizaţiilor Neguvernamentale din sfera protecţiei animalelor, care în termen de maxim 3 luni va redacta şi supune spre adoptare Normele tehnice respective;
(2) Normele tehnice de protecţia animalelor, pentru categoriile menţionate în alin 1, vor urmări evitarea sau reducerea la cel mai scăzut nivel posibil a suferinţelor fizice şi psihice a animalelor respective, în creşterea, capturarea, transportul sau sacrificarea lor, în raport cu standardele ştiinţifice, tehnice şi etice actuale.
(3) ÃŽn termen de 60 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, se va constitui o Comisie de lucru formată din reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii, Ministerul de Interne, Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare, Ministerul Mediului, Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor şi reprezentanţii Organizaţiilor Neguvernamentale pentru protecţia animalelor şi mediului, care va elabora şi propune, într-un interval maxim de 3 luni Norme Tehnice de Aplicare  pentru prevenirea abuzurilor şi actelor de cruzime faţă de animalele de companie, comunitare şi sălbatice trăind libere în natură sau captive.
Art.40 – ÃŽn situaţiile create prin producerea unor calamităţi naturale sau prin acţiuni de amenajare a teritoriului, care pot avea ca urmare perturbarea habitatului, organele de administraţie publică locală sau teritorială şi echipele de intervenţie, care au ca prim obiectiv protecţia oamenilor şi bunurilor, se vor ocupa şi de salvarea animalelor, atât domestice cât şi sălbatice.


CAPITOLUL V
Constatarea încălcării legii şi sancţiuni

Art.41 – ÃŽncălcarea dispoziţiilor Legii, precum şi a Normelor de aplicare a acesteia, privind animale de orice categorie, se va constata de către: inspectori ai Organizaţiilor Neguvernamentale de protecţie a animalelor, inspectori sanitari veterinari şi cadre ale Ministerului de Interne.
Art.42 – (1) Inspectorii la care se referă art.41 au dreptul de a constata modul în care este respectată prezenta lege, sub toate aspectele, în orice unităţi, instituţii locuri sau situaţii la care se referă prevederile ecesteia, sesizând conducerile unităţilor în cauză precum şi instanţele judecătoreşti, dacă este cazul.
(2) Organizaţiile menţionate în art.41 se pot constitui parte civilă în procesele respective.
Art.43 – Procesele verbale prin care se constată acte de cruzime faţă de animale, înaintate instanţelor judecătoreşti, nu pot fi anulate pentru vicii de formă, ele putând fi completate şi de către instanţă cu datele care lipsesc.
Art.44 – (1) Constituie contravenţie, faptele prevăzute la art.6 lit d şi specificate în art.8, art.11 lit d şi e, art.13 alin 1, art.14, art.16, art.33, art.35 şi se sancţionează:
-cu amendă de la 50 milioane lei vechi (5000 RON) la 100 milioane vechi (10000 RON);
(2) Constituie infracţiuni, faptele prevăzute la art.6 lit a, b, c şi art.7, art.11 lit a,b,c, art.13 alin 2, art.31, art.34 şi se sancţionează cu:
-închisoare de la 5  la 10 ani.
Art.45 – ÃŽmpotriva Procesului - verbal prin care s-a aplicat sancţiunea se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia.
Art. 46 – Plângerea împotriva Procesului-verbal se depune, împreună cu copia la agentul constatator care o va înainta spre soluţionare instanţei de judecată competentă (judecătorie).
Contravenientul are obligaţia să achite şi să depună recipisa de achitare a acesteia la organul constatator, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii.
Pentru motive temeinice, în mod excepţional, instanţa poate acorda un nou termen de plată de cel mult 30 de zile sau poate dispune eşalonarea plăţii într-un termen de cel mult 3 luni.
Art.47 – ÃŽn cazul în care într-o instituţie ori unitate economică, sau în cadrul oricărei alte persoane juridice, s-a produs încălcarea ori neîndeplinirea unor dispoziţii ale legii privind prevenirea cruzimii şi protecţia animalelor, din ordinul, toleranţa, neglijenţa sau prin acţiunea directă a responsabililor ori angajaţilor, se va aplica şi sancţiunea încetării raporturilor contractuale de muncă şi se va putea iniţia o procedură juridică după caz.
Art.48 – Complementar pedepselor prevăzute în articolul 44 alin 1 şi 2 instanţa judecătorească poate dispune prin hotărâre următoarele:
a) orice animal vătămat sau aflat în pericol poate fi ridicat de la deţinătorul său, ori lăsat pe loc la acesta în conditiile specificate în art.15;
b) persoanei aflate în culpă i se poate interzice să mai aibă un animal în proprietate sau custodie pentru o perioadă determinată;
c) făptaşii pot fi obligaţi să participe la costurile îngrijirilor medicale a animalului/animalelor vătămat/vătămate din culpă sau accidental;
d) făptaşii pot fi obligaţi să participe la un program educativ al unei Organizaţii Neguvernamentale. ÃŽn caz de refuz se va aplica o amendă egală cu jumătate din amenda iniţială.


CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale

Art.49 – Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţă de urgenţă nr. 155 din 21 noiembrie 2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 794 din 13 decembrie 2001 aprobată prin Legea nr. 227 din 23 aprilie 2002 publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 289 din 29 aprilie 2002, Legea nr. 205 din 26 mai 2004, privind protectia animalelor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 531 din 14 iunie 2004,  precum şi orice alte acte normative şi dispoziţii contrare.
Art.50 – Acoperirea financiară a prevederilor prezentei legi se va face prin:
a) fonduri extra-bugetare;
b) venituri realizate din amenzile aplicate pentru nerespectarea legii, repartizate în mod egal între Direcţiile Sanitare Veterinare, Ministerul de Interne şi Organizaţiile Neguvernamentale pentru protecţia animalelor.
c) subvenţii;
d) donaţii;
e) sponsorizări;
f) venituri de la Guvern şi/sau bugetul local
g) solicitarea de către Guvern a unor fonduri nerambursabile pentru implementarea legii, în cadrul unor Programe Internţionale.
Art.51 – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României.


_______________________________________
administrator

pus acum 18 ani
   
kaiyara
Membru

Inregistrat: acum 11 ani
Postari: 1
Apreciez toate mesajele din acest forum ... Multumesc tuturor ... Au o zi buna.

_______________________________________
actualtests    actual tests
actualtests ssat    actualtests ssat
actualtests pcat    actualtests pcat
actualtests gre exam    actualtests gre exam

pus acum 11 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la