carmenmol
Administrator
 Din: focsani
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 83
|
|
PROBLEMA CÂINILOR FĂRĂ STAPÂN…
AR FI UŞOR DE REZOLVAT DACĂ :
1. Autorităţile ar dori să o rezolve;
2. Nici un proprietar de animale de companie nu ar mai abandona vreun câine, vreo pisică sau dacă cel puţin;
3. Iubitorii de animale şi-ar direcţiona eforturile pentru înţelegerea acestei aparent de nerezolvat probleme, pentru mobilizarea strădaniilor lor în obţinerea unor rezultate reale.
a.) Programul de “CASTRARE şi RETURNARE†susţinut cu vehemenţă de unele fundaţii de protecţia animalelor NU POATE REZOLVA problema câinilor fără proprietar, în lipsa măsurilor de prevenire şi stopare a abandonului.
Abandonarea ritmică a animalelor din proprietate privată (apartamente, curţi, şantiere, instituţii etc.) va face ca numărul câinilor fără proprietar să fie în continuă creştere. Presupunând că toţi câinii fără proprietar, să zicem din Bucureşti, ar fi castraţi instantaneu, numărul acestora nu ar rămâne constant. Ar fi în creştere, din cauza abandonului, determinând edilii să aplice măsuri radicale, aşa cum s-a şi întîmplat în 2001, când Bucureştiul devenise “capitala mondială a câinilor maidaneziâ€.
b) “PROGRAMUL DE GESTIONARE A CÂINILOR FĂRĂ PROPRIETAR†sau altfel spus “PRINDE şi UCIDE†NU POATE REZOLVA nici el problema. Abandonarea continuă a câinilor din proprietate privată pe domeniul public oferă permanent de lucru serviciului de Ecarisaj, ferindu-i pe angajaţi de spaima somajului.
PROGRAMUL DE GESTIONARE A CÂINILOR FĂRĂ PROPRIETAR nu are nici o legătură cu rezolvarea situaţiei, ci este doar o “INDUSTRIE DE UCIS CÂINI†menită, după unele opinii, să asigure salarii bune unui număr impresionant de oameni şi mai ales să rotunjească veniturile personale ale unor demnitari ce deţin funcţii importante.
Ce altă concluzie s-ar desprinde în situaţia în care autorităţile se străduiesc din răsputeri, de ani buni, prin mijloace specifice (legi, dezinformare mass-media etc.) să încurajeze abandonul şi să descurajeze adopţia.
Prin urmare:
— se tolerează infracţiunea de abandon pe domeniul public a oricâtor animale, fără aplicarea vreunei amenzi;
— se “culeg†victimele abandonului ca pe nişte recolte;
— se elaborează legi, hotărâri, ordonanţe de urgenţă şi se născocesc taxe aberante menite să descurajeze definitiv adopţia;
— se ucid toţi câinii nerevendicaţi sau neadoptaţi din ecarisajele gestionate de primării.
c) Nici adăposturile nu reprezintă o soluţie. Ele pot găzdui un număr limitat de câini din lipsa posibilităţilor de preluare.
d) Programele de adopţie elaborate se derulează fără succes întrucât oferta (de adopţie) este foarte mare, iar cererea (de adopţie) este foarte redusă.
Niciunul dintre aceste programe nu poate fi o soluţie şi nici măcar cumulate, deoarece ele se refera strict la EFECT.
CAUZA existenţei permanente a câinilor fără proprietar se află în proprietatea privată. Acolo este “bombaâ€, acolo sunt “izvoareleâ€, asupra acestei CAUZE trebuie să ne îndreptăm, prioritar, toata atenţia.
Putem compara existenţa câinilor fără proprietar cu o veşnica inundaţie provocată de robinete lasate intenţionat să curgă. Deşi pentru a scăpa de inundaţie ar fi normal ca în primul rând “robinetele†să fie inchise, autorităţile refuză să ia măsuri pentru oprirea lor şi, cheltuind sume fabuloase din banii publici, pretind, că “dând apa afară cu găleataâ€, vor rezolva situaţia, ceea ce este de-a dreptul aberant.
A permite înmulţirea necontrolată a animalelor de companie din proprietatea privată ştiind că multe dintre acestea vor ajunge pe domeniul public este, cu siguranţă, CEL MAI GRAV ACT DE CRUZIME ÃŽMPOTRIVA ANIMALELOR DE COMPANIE EXERCITAT DE AUTORITĂŢI.
Desigur, dacă toate programele alternative prezentate mai sus nu reprezintă calea definitivă de soluţionare a problemei atunci ce ar putea rezolva aceasta problema?
Răspunsul este relativ simplu şi uşor de găsit în legile ţărilor care şi-au rezolvat de mult timp această problemă: controlul înmulţirii câinilor şi pisicilor aflate în proprietate privată prin monitorizarea permanentă a acestora prin înregistrarea animalelor într-un fişier-bază de date de stat unică, la nivel naţional, având drept scop responsabilizarea proprietarilor şi desigur stoparea abandonului.
Odată pus la punct acest sistem şi urmărit îndeaproape de autorităţi, apariţia de noi câini şi pisici se va reduce drastic. Doar în această situaţie putem cere autorităţilor derularea programului de castrare şi returnare, deoarece nemaiexistând pericolul apariţiei de noi animale numărul celor existenţi deja pe domeniul public putea fi ţinut sub control.
Câinii blânzi şi pisicile pot fi castraţi şi returnaţi pe domeniul public, iar câinii cu probleme trebuie izolaţi în adăposturi ale primăriilor sau particulare.
Dacă nici un proprietar nu ar mai abandona nici un animal în 2,3 ani, problema câinilor fără proprietar va dispărea definitiv.
Orice primar ar putea rezolva această problemă luand măsurile mai sus amintite. Desigur ne referim la primarii bine intenţionaţi, nicidecum la cei ce folosesc bietele animale pentru obţinerea de materii prime (piele, blană etc.), deşi acest lucru este ilegal.
Cu speranţa că am reuşit să atragem atenţia asupra importanţei stopării abandonului prin înregistrarea animalelor de companie, câini şi pisici ,se poate concluziona:
— nici un program ce acţionează doar asupra EFECTULUI nu va duce la dispariţia câinilor fără proprietar;
— programul care acţionează asupra CAUZEI - monitorizarea permanentă a câinilor şi pisicilor din proprietatea privată şi controlul înmulţirii acestora - este singurul capabil să rezolve eficient, rapid şi definitiv situaţia câinilor şi pisicilor fără proprietar.
Vom prezenta două exemple pentru a demonstra cele susţinute mai sus:
1. ÃŽn Franţa, edilii, pe lângă castrarea cânilor comunitari, au luat măsuri drastice pentru stoparea abandonului. ÃŽncă din 1991, toţi proprietarii de câini au fost obligaţi să îi înregistreze în baza de date a Fişierului Central. Abandonarea unui animal de companie constituie infracţiune în Codul Penal francez, articolul 453 sancţionând abandonul cu o amendă de 500 până la 15 000 franci francezi şi/sau cu privarea de libertate a proprietarului de la 15 zile până la 6 luni, în caz de recidivă pedepsele dublându-se.
2. ÃŽn Italia, în 2001, autorităţile se confruntau cu aceeaşi problemă. Ele au început programe paralele de castrare atât a câinilor fără proprietar, cât şi a celor cu proprietar, dar şi monitorizarea tuturor câinilor prin microcipare. Rezultatul a fost rapid şi vizibil.
Vă invităm să susţineţi şi să promovaţi realizarea Programului de monitorizare a câinilor şi pisicilor cu proprietar, ca fiind obligatoriu în rezolvarea problemei câinilor fără proprietar.
Pentru proprietar, un alt important beneficiu al monitorizării este acela că un animal de companie pierdut are şanse foarte mari de a fi găsit în timpul cel mai scurt.
AŞADAR, ÃŽN ROMÂNIA EXISTĂ, LEGAT DE ANIMALELE DE COMPANIE, DOUĂ PROBLEME MAJORE:
1. PROBLEMA CÂINILOR CU PROPRIETAR = CAUZĂ
2. PROBLEMA CÂINILOR FĂRĂ PROPRIETAR = EFECT
PRIMA PROBLEMĂ O GENEREAZĂ PERMANENT PE CEA DE-A DOUA.
CÂT TIMP PRIMA NU VA FI REZOLVATĂ, NICI CEA DE-A DOUA NU-ŞI VA GĂSI REZOLVARE.
Legea pentru protecţia animalelor [nr.205 din 26 mai 2004] ar trebui să rezolve prima problemă, dar nu o face.
Capitolul I Art.6, [2]: ÃŽn sensul prezentei legi, prin cruzime faţă de animale se înţelege (…) abandonarea unui animal a cărui existenţă depinde de îngrijirea omului.
Capitolul VII : Sancţiuni
Art. 23 [1] Constituie contravenţie următoarele fapte:
e) supunerea unui animal la cruzimi
[2] Contravenţiile prevăzute la alineatul[1]se sancţionează după cum urmează:
d) cea de la lit. e), cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei.
Din păcate este doar o lege pe hârtie care nici azi nu are norme de aplicare.
ESTE MODUL TACIT AL AUTORITĂŢILOR DE A ÃŽNCURAJA ABANDONUL CÂT TIMP NU ÃŽL POT ERADICA!
A.N.S.V., care a elaborat Legea 205, nu a avut timp de doi ani să definitiveze normele de aplicare. Oare monitorizarea câinilor şi pisicilor cu proprietar (având drept scop identificarea animalelor abandonate) nu cumva nu este făcută deliberat?
Primăria are însă timp să cheltuiască din bugetul Statului, nejustificat, sume colosale, pentru a prinde şi ucide câinii abandonaţi în flux continuu de proprietari.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.155/21 nov.2001 privind aprobarea Programului de gestionare a cainilor fără proprietar, devenită Legea nr.227 din 23 aprilie 2002, stipulează prin:
Art.9. - Cadavrele animalelor eutanasiate sau colectate de pe străzi vor fi incinerate, interzicându-se folosirea lor pentru obţinerea de piei, grăsimi, carne, făină proteică şi alte produse.
Dar ce scrie pe hârtie e una, şi ce se întâmplă în realitate e cu totul altceva.
Cele mai fine mănuşi se fabrică din piele de câine, cele mai fine rujuri se fac din seul de pe burta câinelui s.a.m.d.
Marilena Cristian - Asociatia Robi
_______________________________________
administrator
|
|
